În timpul exploziei pulberii de magneziu, unele particule de magneziu în suspensie se aprind la contactul cu o sursă de căldură, creând un amestec inflamabil de gaz și oxigen. Această ardere generează căldură, împingând produsele gazoase cu temperatură ridicată în zona de preîncălzire și crescând temperatura particulelor nearse.
În același timp, radiația termică a flăcărilor la temperaturi ridicate din zona de reacție crește temperatura particulelor de magneziu din zona de preîncălzire. Odată ce acestea ating punctul de aprindere, ardere iar presiunea în creștere accelerează și mai mult arderea. Acest proces recurent intensifică propagarea flăcării și reacția, ducând la o creștere bruscă a presiunii și, în cele din urmă, la o explozie.